În ultimii ani în România, odata cu expansiunea culturii sporturilor extreme și mai precis a culturii BMX, s-a văzut nu numai o crestere în numărul participanților la acest sport dar și în nivelul competitiv în general. Ca urmare, au început să apară din toate colțurile tarii tineri talentati, care prin multă muncă și perseverenta, si-au castigat recunoasterea pe scena acestui sport pe plan national. Printre aceștia se află și Nicolas Betiuc, care într-un timp foarte scurt a evoluat de la un copil anonim la unul dintre cei mai progresivi “riders” din țară la ora actuala, fiind pe podium la numeroase competiții in ultimii ani. In acelasi timp, el nu este străin de ce înseamnă riscul meseriei și prețul pe care îl plătești pentru progres. La prima competiție a acestui an în Timișoara, Nicolas și-a rupt mâna în timpul primei runde din calificări, obligandu-l să privească restul concursului de pe margine. Cu toate acestea, el păstrează o atitudine optimistă și deci, va puteți aștepta sa-l vedeți in viitorul foarte apropiat înapoi pe bicicletă, cu aceeasi intensitate si manevre sofisticate. Așadar, va prezint cu mare plăcere primul interviu cu co-echipierul meu, Nicolas Betiuc !
– John Marian
-Că să începem, spune-ne puțîn despre cine este Nicolas Betiuc.
În primul rând, aș vrea să îi salut și să le mulțumesc tuturor celor care și-au răpit câteva minute din timpul lor, pentru a citi acest interviu. Revenind la întrebare, sunt un “puști” de 18 ani ce provine dintr-un oraș relativ mic, anume “municipiul” Câmpulung Moldovenesc , care deși nu mi-a oferit condițiile necesare sau favorabile pentru a ajunge la performanțele pe care le doresc, a fost și este locul unde pot spune că mi-am început carieră. Consider că sunt o persoană ambițioasă, pasionată și implicată în ceea ce face, cu o minte setată spre a-și atinge țelurile. De asemenea, aș putea spune că o mare parte din viață mea se învârte în jurul sportului pe care îl practic, anume BMX-ul, motiv pentru care și dau acest interviu. Așadar, Nicolas Betiuc este o persoană spontană, ce iubește ceea ce face și care deși mai are multe de învățat, se bucură că a ajuns unde este și încearcă pe cât mai mult posibil să trăiască clipă.
–Câți ani ai avut când ți-ai luat primul bmx, și cât a durat până să înveți primul trick ?
Primul BMX cred că l-am avut la vârstă de 9 ani, însă legat de primul meu trick, pot spune că este o poveste mai lungă. Având în vedere că prima mea bicicletă era oarecum mai grea, iar eu fiind destul de slăbuț, nu eram în cea mai bună formă pentru a execută un trick “că la carte”, astfel abia după 2 ani am învățat bunny-hop și footjam.
–Unde preferi să mănânci, în cazul în care ești pe afară cu bike-ul ?
Nu pot spune că am un loc preferat unde mănânc, alegerea o fac mai mult în funcție de orașul în care mă aflu, deoarece dacă sunt în orașul meu, mănânc de cele mai multe ori acasă, însă dacă mă aflu altundeva prin țară, aleg ceva ce este cât mai aproape și convenabil.
–Pentru cei care nu știu, tu ai un frate mai mare care se dădea pe Bmx acum ceva ani, și era sponsorizat de BMXShop.ro la un moment dat. Ce efect a avut asta asupra ta, și cum îl priveai pe fratele tău ?
Fratele meu a avut un impact imens asupra mea, dat fiind faptul că datorită lui am ajuns să practic acest sport. Pot spune că îl priveam cu admirație și că aveam o oarecare ambiție să ajung la nivelul lui, iar apoi să îl întrec.
–Ce rideri te-au influențat cel mai mult ?
Primul dintre ei a fost fratele meu, iar mai apoi când am început să evoluez, îmi doream să fiu la fel de priceput că și rideri români precum Alin Moldovan, Alex Don și David Peto. Iar în materie de rideri internaționali, eram fascinat de Garrett Reynolds, Chad Kerley, Dakota Roche sau Corey Martinez.
–Care e cel mai tare spot unde te-ai dat din țară ?
Că să fiu sincer, spot-urile din țară nu m-au impresionat atât de mult, însă dacă ar fi să aleg unul, acela este Bastion Skatepark din Albă Iulia.
–Ai vreo poveste interesantă, ceva ce ți s-a întâmplat când te dădeai cu bmx-ul ?
Să spunem că odată am furat din “greșeală” o groapă plină cu bureți (foampit-ul de la Romexpo pentru cunoscători), împreună cu să zicem mai mult sau mai puțîn de 20 de rideri și am mutat-o în parcul Herăstrău, iar în caz că se întreabă cineva unde este, e oarecum posibil să o găsească tot în parc
–Ai avut câteva edituri chiar bune în anii recenți, cam cât de des filmezi și cam la ce ne-am putem aștepta pe viitor de la ține în ceea ce privește videourile ?
“Chiar bune” este mult spus. Nu sunt îndeajuns de mulțumit în ceea ce privește calitatea edit-urilor mele, atât din punct de vedere tehnic cât și în ceea ce privește prestația mea. Sunt conștient că pot mai mult, iar în momentul de față nu pot spune că am un video part care să mă satisfacă pe deplin. De obicei mă antrenez un an întreg, iar timp de o săptămâna filmez ce consider eu că ar fi highlight-urile anului. În prezent îmi doresc să am o recuperare cât mai rapidă, iar în toamna să pot scoate un edit de care să fiu cu tărie mândru.
–De ce tip de trickuri îți este frică și cum te motivezi când vrei să încerci ceva mai riscant ?
Unul dintre trick-urile care îmi provoacă o oarecare teamă este railride. Am avut o accidentare destul de urâtă, în trecut, iar acum sunt puțîn mai precaut. Cât despre cum mă motivez, cel mai eficient mod este de a mă uită la edit-urile riderilor pro.
–Care e piesă ta preferată de pe bicicletă și la ce tip de piesă acorzi cea mai mare atenție atunci când o alegi ?
Cred că piesă preferată din set-up-ul meu este cadrul, un Fiend Ty Morrow V3, pe care l-am achiziționat în toamna și de care sunt foarte mulțumit. Iar cele mai mari pretenții le am de la caucicuri, dat fiind faptul că trebuie să fie ușoare, rezistente și să fie aderențe.
–Ce muzică asculți în general? Dar atunci când te aflii la contest-uri și ești concentrat?
De obicei ascult aproape orice gen de muzică, atât timp cât mă atrage piesă respectivă, iar la concursuri tind să nu ascult muzică în căști, pentru că este mai mult o distragere pentru mine și mă face să îmi pierd concentrarea.
–În ce locuri te lovești cel mai des, și ce accidentări grave ai avut ?
Cel mai des mă lovesc la călcâiul drept și glezne, iar că și accidentări grave, pot spune că am avut puțîn noroc și am scăpat doar cu câteva entorse, deși în momentul de față mi-am rupt mâna și a fost necesară o operație.
–Cum te vezi peste 5 ani, legat de viață personală și BMX ?
Singurul lucru de care sunt cert ca se va intampla in urmatorii 5 ani, in ceea ce priveste viata personala, este ca voi avea o facultate terminata, restul aspectelor fiind destul de nesigure, luand in calcul firea mea spontana. Cat despre BMX, sper sa nu am parte de alte accidentari grave care sa ma faca sa renunt si sper sa imi continui evolutia si ascensiunea in calitate de rider.
-Multumiri ?
In primul rand vreau sa le multumesc parintilor care m-au sustinut inca din prima zi, atat moral, cat si financiar, fratelui meu pentru ca m-a inspirat si sponsorilor, Bmxshop.ro si Tabi49, care m-au ajutat atat in trecut, cat si in prezent.
Aww